să existe ca o rugăciune în creierul meu
avea la bază existența unei gropi de gunoi în cerul
mare cât o zi de post
lumea de dincolo ca o rugăciune în creierul meu onest
era în sine un ochi imens îngrămădit cum știa el mai bine
într-un mormăit de copil care
curgea către nicăieri
într-un fel de viitură electrică de mici dimensiuni


de jur împrejurul acestei lumi anomaliile se țineau lanț
țopăiau în sensul coerent al acelor de ceasornic biologic
până când deveneau tot mai adevărate
tot mai ieșite din orbite
transformându-se mai ales în nopțile polare
în jumătățile unor dumnezei care
se plimbau în voie și nesiliți de nimeni
ca o rugăciune prin creierul meu
de post